Amatorii isi fac griji din cauza echipamentului, Profesionistii din cauza banilor iar Maestrii pentru lumina...
Friday, November 30, 2007
In Memoriam...
Nici nu-mi gasesc cuvintele, sa dea dracu... Stiam ca o sa vina si ziua asta si mi-era atat de teama de ea. Ziua in care nu o sa mai aiba cine sa ma intampine dand din ciot cu o moaca somnoroasa atunci cand ajung acasa de la munca, sau sa ma faca sa zambesc dupa o zi grea, sa se uite cu ochi de cersetor atunci cand imbuc un dumicat si sa ceara atentie cu o moaca tampa si haioasa.
Da, mi-a murit fotomodeala preferata, cainele meu frumos. Mi-a murit in brate, dupa ce atata amar de zile a facut tot posibilul ca sa ma indragostesc de ea. Si acu stau ca prostu si ascult cat de liniste e in casa si parca o tot vad aparand de dupa colt cu botul ala turtit.
Ma credeam un dur, dar sa sap cu mana mea groapa, sa o asez in ea si sa arunc tarana aia rece peste ea stiind ca nu o sa o mai vad, sa o mangai, sa o sacai, sa o aud pufaind...credeam ca nu mai stiu sa plang. Dar m-am inselat.
Ramai cu bine draga mea Mara :(
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
17 comments:
R.I.P. Mara.
Bogdane fii tare.
mai, esti crud
nu trebuia sa-l faci public
e o durere prea mare pentru toti iubitorii de animale
acum am ochii vineti si sufletul alb
:( nici nu stiu ce sa zic in situatii d'astea... Multi poate nu te inteleg, dar cine a mai patit stie cum e. Imi pare rau pentru pierderea ta. Fii tare si tine prietenii aproape. Viata merge inainte!
:( imi pare rau, m-au emotionat fotografiile.. :( foarte trist si dureros, fiti tari!
Multumesc tuturor pt sustinere.
Imi pare rau ca v-am facut partasi la smiorcaiala mea, dar, vorba psihiatrului - "vorbeste-mi despre asta" , trebuia sa mi-o iau de pe suflet :(
cineva a spus odata "Urasc ciinii... pentru ca mor".
stau de 5 minute sa incerc sa scriu ceva, dar imi e greu, am trecut si eu prin asta.
cuvintele sint de prisos.
...
Hmm, ce as putea scrie fara sa ma repet? Va inteleg, am si eu un prieten bun de peste 6 ani si nu-mi imaginez viata fara el. Cainele meu m-a ajutat sa depasesc momentele grele, cand am fost trista am zambit pentru el, cand am fost obosita el mi-a dat de fiecare data energia necesara sa ies la plimbare fara sa simt ca e o corvoada. Dana, inteleg de ce plangi, oricine ar fi in locul tau ar plande, asa e firesc cand pierzi un prieten drag! :((
Am stiut de ce imi era teama sa intru sa vad pozele astea, oricine are un animal cred ca se pune in pielea voastra si e al naibi de greu:((
chiar ca nu trebuia sa pui pozele astea, asa ti-am luat si noi o particica din durerea ta. simt ca fur sentimente si chiar daca nu sunt placute si ma intristeaza enorm, simt ca fur si nu merit!
chiar m-au intristat enorm pozele astea, desi nu am avut niciodata un astefel de prieten si imi plac foarte mult aceste necuvantatoare!
am zis deja prea multe...
Sper ca totul se va linisti.
sa fii dur nu inseamna sa fii fara sentimente, iar pozele pe care le faci oricum te dau de gol :)
O sa treci peste durere invatand cate ceva si intarindu-te :)
Dap, ce nu te omoara te face mai tare.
Cutzu mic cu botu' turtit :( care ma umplea mereu de par :( si facea pe ea cand o mangaiam :) Lasa fratello ca trecem noi si peste asta ;) spune-le vecinilor ca nu au scapat ;)
ma alatur si eu celor care plang privind postul...nu stiu cat te ajuta sa iti spun asta, sunt convinsa ca nimic nu prea ajuta...imi pare tare rau
da.esti un suflet frumos!f frumos!
ma infior gandindu-ma ca si pentru catelusa mea de 16 ani se apropie inevitabilul (a avut niste accidente vasculare in ultimele saptamani si nu mai vede deloc)...ce sa zic...e si asta parte din viata. toata chestia-i ca trebuie trecut mai departe, si e greu
Tulai,la 4ani dupa ce m-i sa stins boxerasul ,inca ma intzeapa inima atunci cand ma gandesc la el...si am fost departe si era mort de 2 luni si ai mei ma abureau ca e bine e pe langa ei,offf!...e greu ...
Post a Comment